Dunele din Maspalomas – mica Sahara de la tarmul AtlanticuluiÎn fiecare dimineață, peisajul dunelor apare diferit. Vântul șterge urmele zilei precedente, iar nisipul își redesenează noi forme. Privite de departe dunele par valuri fumegande. Briza oceanului le vantura varfurile creand imaginea unor mici vulcani ce-si imprastie corpurile nisipoase.
Maspalomas este un deșert în miniatură, așezat între ocean, hoteluri și una dintre cele mai animate stațiuni ale Europei.
Un taram straniu, fragil și unic, protejat de autoritățile spaniole într-o rezervatie de cca 400 de hectare ce cuprinde trei ecosisteme distincte: câmpul de dune, laguna La Charca și o oază de palmieri.
Povestea dunelor începe cu mii de ani în urmă. Geologii consideră că ele s-au format din depozite de nisip rămase după ultimele glaciațiuni. Vânturile constante venite dinspre Atlantic au modelat și continuă să modeleze acest peisaj aflat într-o permanentă transformare. Niciun deal de nisip nu rămâne identic prea mult timp. Dunele se deplasează lent, ca niște creaturi vii ale deșertului.
La prima vedere pare un ținut lipsit de viața, dar in realitate aceasta este prezentă peste tot. Dimineața devreme, când nisipul este încă rece, pot fi observate urme fine lăsate de șopârle, insecte și mici nevertebrate care își petrec ziua ascunse sub suprafața fierbinte. Printre locuitorii cei mai cunoscuți se numără șopârla uriașă de Gran Canaria, una dintre speciile emblematice ale insulei. Peste dune zboară ciocârlii locale, pupăze și șoimi, iar uneori pot fi văzute păsări migratoare aflate în drum între Europa și Africa.
La marginea deșertului apare una dintre cele mai surprinzătoare imagini ale sudului insulei: laguna La Charca. După kilometri de nisip auriu, ochiul întâlnește brusc apă, stuf și tufisuri. Este o lagună salmastră ce ofera loc de popas si odihnă pentru păsările migratoare ce traversează Atlanticul și coasta africană. În anumite perioade ale anului pot fi observate stârci, egrete și numeroase alte specii care găsesc aici hrană și adăpost.
Datorită valorii sale ecologice, întreaga zonă este strict protejată. Vizitatorii sunt încurajați să folosească traseele marcate și pasarelele special amenajate. Presiunea turistică este enormă, iar fiecare abatere de la poteci poate afecta plante rare, cuiburi de păsări sau insecte adaptate exclusiv acestui habitat.
Dar Maspalomas nu înseamnă doar natură. La câțiva pași de rezervație începe o altă lume: hoteluri, terase, magazine și o viață de noapte care a făcut celebru sudul insulei. Încă din anii 1960–1970, Maspalomas și Playa del Inglés au devenit simboluri ale libertății personale. Aici au venit hippioți, artiști, aventurieri și oameni care căutau un stil de viață mai relaxat decât cel al Europei continentale. În acea perioadă, dunele au devenit un loc asociat cu spiritul „flower-power”, cu nudismul și cu ideea de libertate totală, reputație care s-a păstrat parțial până astăzi.
Și totuși, farmecul adevărat al locului nu se află nici în hoteluri, nici în poveștile despre libertatea anilor ’70. El apare în acele momente rare când soarele răsare peste Atlantic, iar dunele sunt încă neatinse de pași. Atunci Maspalomas devine ceea ce este cu adevărat: un colț de Sahara rătăcit între Europa și Africa, un deșert minuscul care continuă să existe în ciuda milioanelor de turiști care îl înconjoară.
În lumina dimineții, când vântul începe din nou să modeleze nisipul, ai impresia că privești un peisaj aflat în afara timpului. Iar acesta este, poate, cel mai mare miracol al Maspalomasului.
